Archive for the ‘Gaia State of Mind’ Category

Coco, the Ennemy?

Wednesday, August 24th, 2011

Ce-ai mai putea afla despre Chanel? Cliseele, miturile, viata si opera, zvonurile si speculatiile par sa fie aprofundate, dezvaluite si dezbatute, iar concluzia, cum s-ar zice – “nothing left to find out”. Faptele ne-au aratat, insa, intotdeauna, ca dulapul fiecaruia este intotdeauna plin de scheleti, iar dulapul unei figuri istorice sau al unui personaj controversat este adesea doldora. Despre Mademoiselle Coco, gossip-urile au mers de la bisexualitatea sa ascunsa la consumul de droguri, trecand prin seria idilelor sale vinovate.

Dar, asa cum spuneam, asta nu pare sa fie tot la capitolul “culise”. Luna aceasta, in care Coco Chanel si-ar fi celebrat cea de-a 128-a aniversare, a fost publicata o noua biografie a sa care sustine ca aceasta ar fi fost anti-semita, cat si spion german al organizatiei militare Abwehr.

In “Sleeping with the Enemy: Coco Chanel’s Secret’s War”, autorul Hal Vaughan a adunat dovezi din arhivele din intreaga lume si a clasat totul in acest titlu scurt si cuprinzator. Se pare ca totul a fost un accident survenit cand acesta se afla in cautarea altor date din arhiva Politiei Nationale Franceze: “Cautam altceva si dintr-odata am dat peste un document care spunea “Chanel este un agent nazist, numarul ei este…, iar pseudonimul Westminster. M-am uitat din nou prin toate arhivele din SUA, Londra, Berlin si Roma si am gasit nu una, ci 20, 30, 40 de materiale incontestabile despre Chanel si iubitul sau, baronul Hans Gunther von Dincklage, un spion profesionist al Abwehr”.

La toate acestea, sigur ca pozitia oficiala Chanel nu a intarziat sa apara, invocand relatiile solide ale creatoarei cu numeroase familii de evrei, dar si prieteniile arhi-cunoscute cu familia Rothschild, fotograful Irving Penn sau scriitorul Joseph Kessel.

Pana una-alta, adevarul este intotdeauna undeva la mijloc, natura ne joaca feste, iar despre dragoste si flori, numai de bine. Cartea n-ar strica s-o citim, iar concluziile sa le pastram deschise;)

 

Cory Kennedy…Who?

Wednesday, June 29th, 2011

Cory Kennedy are 21 de ani (ah! ce-ar fi mers un “gen” dupa asta! dar ne-am propus s-o “ardem” curat si purist si sa tinem argourile extreme departe de content-ul acestui blog). Fapte notabile in biografia sa nu exista - caci doar ce mentionaram: are 21 de ani. Si cu toate acestea, biografia ei sumara si compusa dintr-o data de nastere, o intalnire-fulger si cateva fotografii incitante, au rascolit lumea internauta, blogurile de fashion, revistele, pe alocuri, cat si universul aspirational al oricarei adolescente americane (intrucat de acolo a pornit fenomenul Cory, acolo a inflorit si, speram, acolo sa fi ramas in termeni de influenta majora).

Cory este un fashion icon. Ba chiar s-a speculat la un anume moment cum ca ar avea nobile legaturi cu maiastra familie Kennedy. Daca o cautati pe Wikipedia, veti regasi, consternati, neconventionala incadrare “model and Internet celebrity” (do they still make those in real life?!). Pe Cory a descoperit-o footgraful Mark Hunter, a surprins cateva instantanee cu ea, pe care le-a popularizat pe site-ul sau, si-a dat seama ca traficul creste, Cory e populara si uite asa s-a nascut celebritatea si a crescut palmaresul de instantanee pe care, pana in zilele noastre, Mark continua cu inversunare sa i le faca celei ce avea sa-i devina, inevitabil, iubita. Cory a aparut pe cateva coperti, intr-un clip sau doua si, cum am zis, continua sa pozeze pentru desavarsirea carierei de fashion icon si Internet celebrity.

Cory are si un blog, aflat sub un motto demn de urmat: “…sometimes I run into walls”. Pentru ca, evident, Cory a suferit in repetate randuri si intr-un ritm sustinut de depresie clinica. Blogul nu este intesat de poze proprii, ci are o tenta fashion, pe alocuri alternativa, si propune, desigur, o viziune complexa asupra vietii si a industriei modei.

Cory Kennedey este un prototip atat de clasic, incat a fost nevoie sa folosesc un grad inaintea lui “clasic”, ceea ce, probabil, va face board-ul Academiei sa se zvarcoleasca nitel in somn in noaptea aceasta. Nu o sa va spun, insa, si ce prototip. Astazi este una dintre acele zile in care facem descrierea si va lasam voua concluzia. Sau “dezlegarea”.

It’s a nice moon outside. It’s fresh from the rain. We’ve got wings to grow. And people to look up too.

John Galliano sau caderea unui mit?

Tuesday, March 1st, 2011

Am tot dat zilele acestea peste fel si fel de titluri alarmante la adresa lui John Galliano, insa undeva intre febra covorului rosu, cele prea multe outfituri afisate de Anne Hathaway si show-urile din calendarul Milan Fashion Week, am  omis sa aprofundez subiectul. Asta pana cand am dat peste acel titlu cu acel nume, care a produs declicul: Hitler.

Designerul se pare ca ar fi acuzat de reactii si injurii anti-semite extrem de agresive. Ba mai mult decat atat, intr-un filmulet dat publicitatii de ziarul The Sun, acesta apare declarand onest si asumat: “I love Hitler!”.  Dupa interventia politiei si deshiderea unui dosar impotriva sa, cazul va fi dus in instanta, iar ceea ce poate cadea ca un soc asupra lumii modei de pretutindeni, Dior a decis  suspendarea sa din functia de director de creatie al casei Dior, pana la lamurirea acestei situatii.

Despre Galliano poti spune cu toata forta argumentarii si cu dovezi nenumarate ca este una dintre mintile sclipitoare ale modei contemporane. Mai pretios decat McQueen, mai teatral decat Lagerfeld, mai arogant decat amandoi la un loc, insa in permanenta proiectat intr-un soi de ipostaza intangibila, atent (pre)fabricata, milimetric inchipuita si foarte abil comunicata. Spectaculosul show-urilor sale, complexitatea culturala a colectiilor, verva industriei si garantiile Annei Wintour l-au transformat pe Galliano intr-un mit. Insa cine ne da dreptul sa proiectam asupra unei constructii estetice, pana la urma, valori uman-morale? Cine ne da voie sa credem ca daca Galliano creeaza sculpturale si dionisiace rochii haute couture, asta il transforma automat intr-un zeu moral? Poate ca daca nu ne-am hrani din clisee si false proiectii asupra asa-ziselor modele sau imagini aspirationale si am vedea ansamblul ca un produs al unor timpuri, discordantele ulterioare nu ar fi atat de greu de asimilat.

Tind sa cred ca socul pentru multi a venit tocmai din aceasta…nepotrivire in termeni. “Cum sa spuna Galliano asa ceva?”. Galliano, le couturier, Galliano, le genie, Galliano, le mythe, Galliano, care, la sfarsitul zilei, s-ar putea sa vrea si, iata, chiar sa fie, mai viciat decat oricare. Insa oricare si nu numai il taxeaza corespunzator. Legea, politia, Natalie Portman la premiile Academiei, care, in ciuda statutului sau de ambasador al brandului, a purtat o rochie Rodarte, Sidney Toledano (presedintele casei Dior), care l-a suspendat si, la scara larga, toata suflarea europeana, care, intr-un fel sau altul, isi cunoaste istoria, trecutul si dramele. Iar Hitler a fost una sinistra. La decenii dupa, fata cu maretia gloriosului Galliano, creator de frumos si generator de povesti moderne, respectul fata de libertate si trecut al europenilor pare sa primeze. Daca Galliano il iubeste Hitler, atunci Galliano…. (va las sa completati)

What about Andy Warhol?

Thursday, January 27th, 2011

Am stat sa ne gandim, pe loc si din scurt care sunt acele lucruri certe pe care le stim si cu care il asociem pe Andy Warhol. Pop Art? Picturile cu chipul lui Marilyn sau cu cele 100 de cutii de Cambell Soup sau cu 100 de sticle de Coca-Cola? Studio 54? The Factory? “Lonesome Cowboys”? Celebra vorba “15 minutes of fame”? Da. Iar toate acestea adunate echivaleaza cu ceea ce am putea numi “vizionar”, un salvator al artei in forma ei contemporana si un personaj care ne inspira si ne bantuie pana in tinerii ani 2000. Asa ca ne-am gandit sa mai dam un tur de forta prin viata lui si sa mai aflam ca:

A inceput desenand imagini regasite in reclamele la pantofi 

A continuat desenand materiale promotionale si coperte ale albumelor lansate de RCA Records

Este de origine slovaca

A dezvoltat o intreaga filosofie si fascinatie in jurul sticlei de Coca-Cola pe care a pictat-o pana la epuizare : “All the cokes are the same and all the cokes are good. Liz Taylor knows it, the President knows it, the bum knows it, and you know it.

A fost aspru criticat  pentru ca incurajeaza consumerismul si cultura de masa

O pictura cu celebra Cambell Soup s-a vandut in cadrul unui eveniment, la inceputul carierei sale, cu 1500$, in vreme ce un autograf pe o cutie de supa costa 6$

A existat o tentativa de asasinat asupra sa, cu doua zile inainte de cel comis asupra lui Robert F.Kennedy

Desi o figura emblematica pentru Studio 54, era mai curand un tip timid si retras. I se spunea “the white mole of the Union Square”

Adora Hollywood-ul, glamour-ul si plasticul sau

Era bun prieten cu designerul Halston, a avut o scurta si semi-obscura cariera de model de catwalk, cat si carti scrise despre moda si cateva picturi ce infatisau pantofi

Sexualitatea sa incerta, evidenta tendinta spre homosexualitate, cat si ipoteza virginitatii sale au fost intotdeauna subiecte controversate 

A desenat, a pictat, a sculptat, a scris, a facut muzica, film, televiziune, teatru, fotografie, moda. A fost un geniu foarte apropiat de timpurile noastre and for all that, mister Warhol, we are very thankful!

Designerul francez Jean-Charles de Castelbajac a creat pentru colectia iernii trecute rochii si tricouri cu figura lui Warhol imprimata si cu epica sa frizura dezordonata, parul alb si privirea fixa.

So wear a Warhol tomorrow night, wear a t-shirt, wear colors, wear sequins, wear white, wear a wig, wear a bow tie but most of all wear Warhol as a state of mind, be arty and feel arty, be bold and be shy, be creative and be nostalgic, be as you think you could have been if you were rocking Studio 54 next to him during those glorious 80′s!

 

 

Gaia Got OPEN!

Monday, November 29th, 2010

Si ne-am zis cu totii “finally!!!”. Joi  de joi si sambete la rand de asteptare si de planuri de atac si garderobe de reamanajat ne-au dat de furca, dar aseara ne-am bucurat de cel mai spectaculos inceput de sezon si de o…audienta incredibil de vie, de vesela si de frumoasa. Part of us, like it has always been:)

Este Gaia de iarna si odata cu ea, un nou mood in care the passion, the fashion, the smart ideas, the fun, sexy words and the shiny wonderful people ne inspira. Ne-au inspirat zambetele voastre, outfit-urile de care ne era dor, bucuria cu care ati dansat, felul in care sunteti prieteni si ne sunteti prieteni. Because Gaia’s family and happy to have you (back)!:)

So, welcome aboard and be ready for a wild, unexhaustible ride! Va fi un sezon care nu ne va lasa sa respiram si care ne va pune imaginatia la incercare, intotdeauna mai mult ca ieri si mai putin ca maine. That’s the thing with Gaia: you never know what you can get but you know for sure that it’s going to be smashing! Thank you for being back, guys!

Ce urmeaza dupa mainstream?

Thursday, November 25th, 2010

Mi-am adus aminte zilele trecute de o replica aproape epica din Sex and the City – the movie (old habits die hard!). Intr-adevar, poate n-a fost o capodopera cinematografica si poate ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor noastre devoratoare de serie cu serie si episod cu episod. Dar replica asta aproape ca m-a obligat sa o retin: “Why did we ever stop drinking these?” (intreaba Miranda tinand un pahar din cocktail-ul lor preferat, Cosmpolitan, in mana). “Because everyone else started!”, ii raspunde, evident, Carrie.

Altfel spus, pentru ca oamenii au auzit-vazut-facut si totul a devenit subit mainstream. Va mai amintiti ca exista o vreme in care pletele blonde erau sexy intr-un mod inocent? Sigur ca dupa au aparut Hugh Hefner si Baywatch (a se citi Pamela Anderson) si s-a dus totul pe apa sambetei. Ce dovada mai clara a faptului ca duci un trai boem putea sa existe daca nu mersul la Vama Veche? Sigur ca, intre timp, boema s-a cerut civilizata si cum altfel, daca nu cu poze luate parca din cataloagele de masini? Nu mai e misto sa stai pe trepte la TNB sau sa umbli aiurea pe Lipscani. Nu mai savurezi la fel cafeaua de la Starbucks si nu mai provoci inteligenta nimanui daca rostesti cuvinte precum “eclectic” sau “avangardist”. Toti au auzit de Roisin Murphy si multi fredoneaza denaturat versuri din Nouvelle Vague. Nu mai e trendy (?!?) sa porti jeansi taiati cu tocuri stiletto sau geaca de piele la rochii fluide. Nu mai e cool sa porti ochelari geeky, dupa ce i-ai vazut asortati la niste mese platinate. Nu mai e cool sa fii cool.

Ca atunci cand mergi prin parc la mijlocul unui septembrie cu soare cald si, dintr-odata iti dai seama, dupa marea de frunze aramii, ca e toamna. Asa ca intrebarile nu sunt neaparat “de ce” si “cand” se transforma totul in mainstream, ci daca mainstream-ul, el, vine ca o consecinta naturala in evolutia lucrurilor? Asa cum e trecerea dintre anotimpuri. Oamenilor le place nisa, iar odata cu riscul mainstream-ului, isi pierd sentimentul de apartenenta la ea. “Because everyone else started!” – so? how underground shall we go?

 

To Gaga or Not to Gaga?

Wednesday, November 17th, 2010

La inceput a fost Madonna. Ba nu! La inceput a fost marketing-ul inteligent. Dupa el sau odata cu el, a venit visul american. Undeva intre acestea doua, s-a nascut Madonna. Imediat dupa, religia star system-ului. Trecut-au ani, smashing hits, iconic moments, look-uri de legenda, scandaluri de prima pagina, trendul ascendent al blondelor, ciorapii cu plasa, corsetul a la Gaultier, girl power-ul anilor 90, revolutii peste evolutii si fenomenul wannabe.  Madonna s-a facut bruneta, Madonna s-a maritat, Madonna a nascut, Madonna a ajuns pana si in Romania. Iar la intersectia, suprapunerea sau timpii morti dintre toate aceste evenimente, a aparut…Lady Gaga. “A breath of fresh air”. “Noua Madonna”. “O gaselnita colosala a marketing-ului atotputernic”.

A cantat despre Alejandro, s-a imbracat in broscoi, a purtat cutii de Cola in par, a declarat ca varsta ii permite sa faca sex ocazional cu oricine, s-au creat papusi dupa chipul si asemanarea ei, iar fetele si-au achizitionat cu inflacarare lentile de contact care le dilata pupila, “asa cum avea Lady Gaga in clipul Bad Romance”.

Dar dupa toate acestea zise si scrise, ce-ati spune daca ne-am trezi la realitate si ne-am da seama ca nu avem de-a face, de fapt, decat  cu o sfortare a industriei muzicale americane de a mai genera noi isterii la nivel mondial? De a face bani? Toate acestea dublate de dorinta adolescentilor de masa de a consuma un model comercial. Sa aiba si ei Backstreet Boys-ii sau Spice Girls-urile lor. And Lady Gaga came along. Dintr-o nevoie de nevoie si din plecaciunea generala in fata spectaculosului bine gandit.

Si care era urmatorul nivel? Imortalizarea ei prin arta! Gaga le-a dat un imbold oamenilor cu idei si viziuni, dupa sustinerea unui concert la Muzeul de Arta Contemporana din Los Angeles. A participat la un clip realizat de artistul Francesco Vezzoli, iar de aici la o expozitie care ii este dedicata, drumul a fost parcurs imediat. Asa se face ca Galeria Chappe din Paris gazduieste o expozitie inchinata lui Lady Gaga si care contine creatii semnate de Jean-Charles de Castelbajac, Viktor & Rolf, si purtate de Lady Gaga, cat si sculpturi si picturi ale tinerilor artisti, dedicate acesteia. La mijlocul drumului dintre moda si arta, asadar, din nou, neobosita in controversa ei, Lady Gaga. Dar, va intrebam, merita Lady Gaga arta?

 

TRILOGIA MILLENNIUM, BARBATUL CARE A MURIT PREA DEVREME SI FEMEIA CARE NU A PRIMIT NIMIC

Friday, June 4th, 2010

La data de 9 noiembrie 2004, Stieg Larsson ajunge la birourile din Stockholm ale revistei anti-fasciste pe care a fondat-o, “Expo”. Pentru ca liftul nu functiona s-a decis sa o ia pe jos. Cand a ajuns la finalul celor sapte etaje s-a prabusit, avand un atac de cord. A murit inainte sa ajunga la spital. Moartea lui a fost destul de socanta, dar nu a surprins chiar pe toata lumea. Cu toate ca avea doar 50 de ani, Larsson fuma un pachet de tigari pe zi, era dependent de junk food si familia lui avea o istorie medicala impresionanta. Ce e intr-adevar surprinzator este ce s-a intamplat mai departe.

Larsson si-a petrecut toata viata documentandu-se despre activitatea grupurilor fasciste din Suedia, iar la momentul mortii lui existau trei romane nepublicate, acum cunoscute ca Trilogia Millennium. Cartile au for traduse in romana: “Barbati care urasc femeile”; “Fata care s-a jucat cu focul”; “Castelul din nori s-a sfaramat”. Cartile s-au transformat intr-un fenomen global, aducand o avere din drepturile de autor.

Dar a cui avere?

Pentru ca nu despre cartile lui, care deja sunt arhicunoscute vreau sa va vorbesc azi, ci despre aceasta telenovela cu iz de thriller literar despre o poveste de dragoste, un testament care lipseste, o casa impartita in doua si un manuscris misterios. Pare inca un roman scris de Larsson-mai putin sfarsitul, care pare mai degraba scris de Tolstoy sau Chekhov: trist, si mai putin satisfacator.

Larsson si Eva Gabrielsson s-au cunoscut cand aveau amandoi 18 ani, la o demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, in 1972. Dupa doi ani s-au mutat impreuna, iar in 1977 au lasat in urma Umea pentru Stockholm. Erau inca impreuna, 32 de ani mai tarziu, cand el a murit! Dar nu au fost niciodata casatoriti. Larsson a cerut-o in casatorie pe Eva in 1983, dar la scurt timp dupa logodna s-a angajat corespondent pentru “Searchlight”-o revista  anti-rasista, anti-fascista, Britanica. Din acel moment a fost fortat sa pastreze un profil ascuns pentru ca grupurile fasciste din Suedia sunt cunoscute ca fiind violente si atacau pe orcine incerca sa le investigheze. In Suedia, cuplurile casatorite sunt obligate sa-si faca adresa publica, asa ca s-au hotarat sa-si amane mariajul.

In 2002 Larsson si Gabrielsson au plecat intr-o vacanta pe o insula langa Stockholm unde el s-a hotarat sa continue o poveste pe care o incepuse mai demult despre un barbat care vindea flori si a fost ucis. Acesta a fost primul capitol din Millennium. In urmatorii doi ani a scris 2000 de pagini cu ajutorul Evei. Un publisher suedez i-a oferit un deal pentru trei carti. Larsson i-a trimis manuscrisul intr-o plasa din plastic. Peste sase luni era mort.

La inceputul lui 2005 Eva Gabrielsson primeste din partea guvernului suedez un plic mare maro prin care e informata ca toata averea lui Larsson, din care si jumatate din apartamentul unde locuia si drepturile de autor asupra operei lui este data fratelui mai mic al lui Larsson, Joakim, si tatalui, Erland. Ea nu a mostenit nimic. Larsson il rugase in repetate randuri pe editorul lui sa-l ajute cu testamentul, dar acesta nu a fost niciodata redactat.

Mai departe, povestea devine subiectiva. Eva spune ca Larsson nu avea nici o relatie cu familia lui si ca isi detesta tatal, Fratele lui spune ca erau foarte apropiati si ca tatalul lui vorbea aproape in fiecare zi cu Larsson. Nu stim deocamdata cum se va sfarsi aceasta poveste, mai ales ca sunt niste interese majore la mijloc.  Gabrielsson a ramas deocamdata cu simpatia publicului; un fan chiar facand un website, SuportEva.com pentru a strange bani pentru ea; si cu laptopul lui Larsson pe care exista 200 de pagini din al patrulea roman Millennium. Familia Larsson i-a oferit cealalta jumatate din apartament pentru laptop, Eva refuzand.

Pe mine m-a impresionat enorm aceasta poveste si m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri legate de casatorie. E clar ca acesti oameni se iubeau enorm si ca multi dintre noi ar vrea sa aiba acea poveste de dragoste care sa dureze pana la moarte. Ei nu au putut sa se casatoreasca din motive de securitate. M-a facut sa ma gandesc la acei, mai putini fericiti dintre noi, care nu se pot casatori din diverse motive sociale, guvernamentale.

De multe ori m-am intrebat de ce homosexualii nu au dreptul sa se casatoreasca? Daca ii privam de acest drept asta nu inseamna ca ei se vor reorienta sexual. Nu pot sa nu-mi inchipui cate povesti triste ca cea de mai sus exista in viata lor. Oameni care se iubesc, traiesc o viata impreuna, trec prin greutati, construiesc un camin, iar in fata problemelor legale isi pierd orice fel de drept. Incerc sa ma pun in locul lor si sa-mi imaginez ca iubitul meu ar fi in spital iar eu nu as avea nici un drept legal pentru al ajuta in vreun fel. Sau de cate ori se intampla ca unul din parteneri sa moara, iar familia, care de multe ori e impotriva relatiei sa  iti ia orice drept asupra vietii pe care tu ai avut-o pana atunci.

Voi ce parere aveti? Ce solutii se pot gasi pentru oamenii care din diferite motive nu se pot casatori?  Cum ne putem proteja partenerii de viata?

WHAT DID YOU LIKE MOST?

Wednesday, June 2nd, 2010

We had so much fun together last season! When i think of all the crazy parties i get melancholic! It’s so hard to pick one we liked the best! We love them all!

So, we decided, with your help to create a TOP of the season! What did you like  the most?  Or maybe you have complains or suggestions! We want to hear them all!!!

A quick remind: Feeling classy “Coco”,  like a “Little miss precious” and getting “Emo(tional)”  abouth the old times when we were so “Cointreauversial” at the “Depecheoteka”? Then you are real “Rockstars & Grouppies”! I am sure that at least once you wished to “Check mate” a “Katyusha” at the “Venetian Carnaval” and play “Hard core” for “Une nuit du reve”! All you have left is to “Londonize yourself” and “Tickle me”! Just “Use me up”!!!Cause, no matter what happens i am sure i will have a “Funeral chic”!

We can’t wait for the new season to begin so we can continue the madness!