Buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte…

…ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte…

Astazi este 1 decembrie, iar de 1 decembrie, ne-am decis sa sarbatorim altfel Romania. Am pus ia si folclorul si drapelul deoparte si ne-am intors catre alte repere. Catre Corina, Angela, Mirabela, Mihaela, Margareta si Loredana. Catre acele femei care au cantat si canta si care raman referinte ale unui timp care nu se pierde nicicand din ideea insasi de “romanitate”. O romanitate putin mai colorata, dar la fel de durabila. Madonnele noastre si cele ale caror slagare le vom fredona aproape instinctiv si dintr-o memorie despre care parca nici nu stiam ca e a noastra. De undeva din minte, de undeva din suflet.

Astazi, haideti sa rasfoim putin albume vechi, sa ne intoarcem in timp, sa ascultam “Te astept sa vii”, “Casa mea”, “Fericirea are chipul tau”, “Buna seara, iubito…”, “Strada Sperantei”, “De-ai fi tu salcie la mal”, “E scris in stele” si atatea altele. Haideti sa ne amintim de anii ’80, cand ei le aveau pe Cindy Lauper, pe Madonna si pe Grace Jones, dar noua ni se parea ca nu poate ridica nimeni o sala in picioare asa cum o facea Mihaela Runceanu. Haideti sa redescoperim fericirile marunte ale acelor timpuri! Sa ne imbracam exagerat, sa asortam auriu la argintiu si sa purtam lurex si paiete, sa scotocim prin sifonierul mamei sau cufarul bunicii si sa scoatem la inaintare cei mai ampli umeri, sa ne tapam parul, sa ne ciufulim sprancenele, sa ne accentuam ochii, buzele si obrajii, sa purtam un parfum greu si bijuterii pe masura!

Astazi, sa incepem simplu cu “Buna seara, iubito…”!

 

 

Leave a Reply