John Galliano sau caderea unui mit?

Am tot dat zilele acestea peste fel si fel de titluri alarmante la adresa lui John Galliano, insa undeva intre febra covorului rosu, cele prea multe outfituri afisate de Anne Hathaway si show-urile din calendarul Milan Fashion Week, am  omis sa aprofundez subiectul. Asta pana cand am dat peste acel titlu cu acel nume, care a produs declicul: Hitler.

Designerul se pare ca ar fi acuzat de reactii si injurii anti-semite extrem de agresive. Ba mai mult decat atat, intr-un filmulet dat publicitatii de ziarul The Sun, acesta apare declarand onest si asumat: “I love Hitler!”.  Dupa interventia politiei si deshiderea unui dosar impotriva sa, cazul va fi dus in instanta, iar ceea ce poate cadea ca un soc asupra lumii modei de pretutindeni, Dior a decis  suspendarea sa din functia de director de creatie al casei Dior, pana la lamurirea acestei situatii.

Despre Galliano poti spune cu toata forta argumentarii si cu dovezi nenumarate ca este una dintre mintile sclipitoare ale modei contemporane. Mai pretios decat McQueen, mai teatral decat Lagerfeld, mai arogant decat amandoi la un loc, insa in permanenta proiectat intr-un soi de ipostaza intangibila, atent (pre)fabricata, milimetric inchipuita si foarte abil comunicata. Spectaculosul show-urilor sale, complexitatea culturala a colectiilor, verva industriei si garantiile Annei Wintour l-au transformat pe Galliano intr-un mit. Insa cine ne da dreptul sa proiectam asupra unei constructii estetice, pana la urma, valori uman-morale? Cine ne da voie sa credem ca daca Galliano creeaza sculpturale si dionisiace rochii haute couture, asta il transforma automat intr-un zeu moral? Poate ca daca nu ne-am hrani din clisee si false proiectii asupra asa-ziselor modele sau imagini aspirationale si am vedea ansamblul ca un produs al unor timpuri, discordantele ulterioare nu ar fi atat de greu de asimilat.

Tind sa cred ca socul pentru multi a venit tocmai din aceasta…nepotrivire in termeni. “Cum sa spuna Galliano asa ceva?”. Galliano, le couturier, Galliano, le genie, Galliano, le mythe, Galliano, care, la sfarsitul zilei, s-ar putea sa vrea si, iata, chiar sa fie, mai viciat decat oricare. Insa oricare si nu numai il taxeaza corespunzator. Legea, politia, Natalie Portman la premiile Academiei, care, in ciuda statutului sau de ambasador al brandului, a purtat o rochie Rodarte, Sidney Toledano (presedintele casei Dior), care l-a suspendat si, la scara larga, toata suflarea europeana, care, intr-un fel sau altul, isi cunoaste istoria, trecutul si dramele. Iar Hitler a fost una sinistra. La decenii dupa, fata cu maretia gloriosului Galliano, creator de frumos si generator de povesti moderne, respectul fata de libertate si trecut al europenilor pare sa primeze. Daca Galliano il iubeste Hitler, atunci Galliano…. (va las sa completati)

Leave a Reply