TRILOGIA MILLENNIUM, BARBATUL CARE A MURIT PREA DEVREME SI FEMEIA CARE NU A PRIMIT NIMIC

La data de 9 noiembrie 2004, Stieg Larsson ajunge la birourile din Stockholm ale revistei anti-fasciste pe care a fondat-o, “Expo”. Pentru ca liftul nu functiona s-a decis sa o ia pe jos. Cand a ajuns la finalul celor sapte etaje s-a prabusit, avand un atac de cord. A murit inainte sa ajunga la spital. Moartea lui a fost destul de socanta, dar nu a surprins chiar pe toata lumea. Cu toate ca avea doar 50 de ani, Larsson fuma un pachet de tigari pe zi, era dependent de junk food si familia lui avea o istorie medicala impresionanta. Ce e intr-adevar surprinzator este ce s-a intamplat mai departe.

Larsson si-a petrecut toata viata documentandu-se despre activitatea grupurilor fasciste din Suedia, iar la momentul mortii lui existau trei romane nepublicate, acum cunoscute ca Trilogia Millennium. Cartile au for traduse in romana: “Barbati care urasc femeile”; “Fata care s-a jucat cu focul”; “Castelul din nori s-a sfaramat”. Cartile s-au transformat intr-un fenomen global, aducand o avere din drepturile de autor.

Dar a cui avere?

Pentru ca nu despre cartile lui, care deja sunt arhicunoscute vreau sa va vorbesc azi, ci despre aceasta telenovela cu iz de thriller literar despre o poveste de dragoste, un testament care lipseste, o casa impartita in doua si un manuscris misterios. Pare inca un roman scris de Larsson-mai putin sfarsitul, care pare mai degraba scris de Tolstoy sau Chekhov: trist, si mai putin satisfacator.

Larsson si Eva Gabrielsson s-au cunoscut cand aveau amandoi 18 ani, la o demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, in 1972. Dupa doi ani s-au mutat impreuna, iar in 1977 au lasat in urma Umea pentru Stockholm. Erau inca impreuna, 32 de ani mai tarziu, cand el a murit! Dar nu au fost niciodata casatoriti. Larsson a cerut-o in casatorie pe Eva in 1983, dar la scurt timp dupa logodna s-a angajat corespondent pentru “Searchlight”-o revista  anti-rasista, anti-fascista, Britanica. Din acel moment a fost fortat sa pastreze un profil ascuns pentru ca grupurile fasciste din Suedia sunt cunoscute ca fiind violente si atacau pe orcine incerca sa le investigheze. In Suedia, cuplurile casatorite sunt obligate sa-si faca adresa publica, asa ca s-au hotarat sa-si amane mariajul.

In 2002 Larsson si Gabrielsson au plecat intr-o vacanta pe o insula langa Stockholm unde el s-a hotarat sa continue o poveste pe care o incepuse mai demult despre un barbat care vindea flori si a fost ucis. Acesta a fost primul capitol din Millennium. In urmatorii doi ani a scris 2000 de pagini cu ajutorul Evei. Un publisher suedez i-a oferit un deal pentru trei carti. Larsson i-a trimis manuscrisul intr-o plasa din plastic. Peste sase luni era mort.

La inceputul lui 2005 Eva Gabrielsson primeste din partea guvernului suedez un plic mare maro prin care e informata ca toata averea lui Larsson, din care si jumatate din apartamentul unde locuia si drepturile de autor asupra operei lui este data fratelui mai mic al lui Larsson, Joakim, si tatalui, Erland. Ea nu a mostenit nimic. Larsson il rugase in repetate randuri pe editorul lui sa-l ajute cu testamentul, dar acesta nu a fost niciodata redactat.

Mai departe, povestea devine subiectiva. Eva spune ca Larsson nu avea nici o relatie cu familia lui si ca isi detesta tatal, Fratele lui spune ca erau foarte apropiati si ca tatalul lui vorbea aproape in fiecare zi cu Larsson. Nu stim deocamdata cum se va sfarsi aceasta poveste, mai ales ca sunt niste interese majore la mijloc.  Gabrielsson a ramas deocamdata cu simpatia publicului; un fan chiar facand un website, SuportEva.com pentru a strange bani pentru ea; si cu laptopul lui Larsson pe care exista 200 de pagini din al patrulea roman Millennium. Familia Larsson i-a oferit cealalta jumatate din apartament pentru laptop, Eva refuzand.

Pe mine m-a impresionat enorm aceasta poveste si m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri legate de casatorie. E clar ca acesti oameni se iubeau enorm si ca multi dintre noi ar vrea sa aiba acea poveste de dragoste care sa dureze pana la moarte. Ei nu au putut sa se casatoreasca din motive de securitate. M-a facut sa ma gandesc la acei, mai putini fericiti dintre noi, care nu se pot casatori din diverse motive sociale, guvernamentale.

De multe ori m-am intrebat de ce homosexualii nu au dreptul sa se casatoreasca? Daca ii privam de acest drept asta nu inseamna ca ei se vor reorienta sexual. Nu pot sa nu-mi inchipui cate povesti triste ca cea de mai sus exista in viata lor. Oameni care se iubesc, traiesc o viata impreuna, trec prin greutati, construiesc un camin, iar in fata problemelor legale isi pierd orice fel de drept. Incerc sa ma pun in locul lor si sa-mi imaginez ca iubitul meu ar fi in spital iar eu nu as avea nici un drept legal pentru al ajuta in vreun fel. Sau de cate ori se intampla ca unul din parteneri sa moara, iar familia, care de multe ori e impotriva relatiei sa  iti ia orice drept asupra vietii pe care tu ai avut-o pana atunci.

Voi ce parere aveti? Ce solutii se pot gasi pentru oamenii care din diferite motive nu se pot casatori?  Cum ne putem proteja partenerii de viata?

21 Responses to “TRILOGIA MILLENNIUM, BARBATUL CARE A MURIT PREA DEVREME SI FEMEIA CARE NU A PRIMIT NIMIC”

  1. Jorj says:

    Pentru ca nu suntem pregatiti sa privim homosexualitatea si lesbianismul ca pe o simpla orientare sexuala. Inca functioneaza spiritul de turma si daca majoritatea considera ca un lucru e gresit normal sau anormal, facem si suntem de acord cu ei.

  2. laura lazar says:

    din pacate societatea ne ingradeste libertatea.. de alegere sau de a fi noi insine. si iata-ne astazi in sec 21, dupa secole de revolte si razboie, dupa suflete si vieti pierdute, ca de fapt totul a fost in van si aceasta societate (statul, biserica, noi oamenii) inca ne tine incatusati.

  3. superstea says:

    eu chiar nu vad ce legatura are larsson si povestea lui cu homosexualitatea. e o paralela exagerata. nu e aceeasi treaba

  4. admin says:

    @Superstea…nu am zis ca ar exista o legatura intre Larsson si homesexuali. Doar ca povestea Evei, partenerei lui de viata m-a facut sa ma gandesc la toti cei care nu se pot casatori din diverse motive si ce pierderi au din aceasta cauza. Cel mai la indemana exemplu a fost cei al homosexualilior, care cu mici exceptii nu au drepturi legale.

  5. Ioanina says:

    Cred ca m-as exprima un pic altfel, fara de Jorj. Ati vazut “A Single Man”? Acolo (in America din anii cursei inarmarilor) da, era o problema a societatii, un stigmat pe care multi nu aveau disponibilitatea sa-l treaca prin filtrul gandirii rationale. Se comportau ca restul pentru ca era mai simplu sa inchida ochii decat sa isi aprinda paie-n cap.
    La NOI, in schimb, nu e vorba de o societate care-si intoarce spatele la “anormalitate”, ci indivizi care, fiecare se simte indreptatit sa trateze “anormalii” cu ura gratuita, care refuza sa iasa dintr-un sistem de gandire imbibat in religie traditionalista, conservatorista si ingusta. Nu e vorba de spirit de turma, cat de minti duplicitare, refractare la ideea de toleranta fara discriminare.

  6. Alex Talkowski says:

    In Romania va mai dura mult pana cand drepturile homosexualilor vor fi acceptate complet…Ele sunt acceptate dar pana la casatorie si dreptul de a creste un copil prin adoptie.

    Conteaza foarte mult sa te simti bine in pielea ta indiferent de orientarea pe care o ai..sa te porti cu atitudine, homosexuali sau nu…eu consider ca avem drepturi egale..pana la acel punct de care vorbeam mai devreme! Din fericire casatoria si drepturile in ceea ce priveste cresterea unui copil sunt acceptate in strainatate. La fel de important este si cum te prezinti si cat de ,,pe fata” esti…subtilitatea este gustata altfel de catre romani si in final acceptata!

    Am fost placut surprins sa vad ca a ma tine de mana pe strada in plina zi cu o persoana de acelasi sex a atras mai multe priviri placute decat mai putin placute..am fost chiar felicitat pentru gest de o Doamna care depasise varsta de 40 de ani..daca ei…care au trait in comunism pot intelege asta..tu, cel de acum, cea de acum…care stii bine ce e, cum e si cu ce se mananca si in strainatate…de ce nu o poti face?

    Multumesc!

    A.

  7. Adrian says:

    Felicitari Alex, pentru coment.
    Citind postul de mai sus, mi-a revenit instant sub ochi o intamplare neplacuta… sambata, in Gaia si cred ca exprima cel mai bine comportamentul… nici nu stiu cum sa-l numesc, dar oricum caracteristic multor conationali. Eram cu prietenii. La un moment dat, doi dintre ei, hotarasc ca ceea ce simt si vor, isi pot exprima si public. Nimic urat pana aici. Dar ce a urmat? Sub privirile mele, o tipa se ridica si incepe sa faca poze… direct in profil. Mai avea putin si intra cu aparatul sub buzele celor doi prieteni. Ce era atat de senzational si oare pentru ce erau necesare acele poze? M-am dus catre o prietena de-a ei, care parea mai rasarita si i-am zis ca nu e ok ce face amica… Aceasta a inteles si i-a zis… Dar… degeaba… A fost nevoie de interventia unuia dintre tipi ca sa se calmeze…
    Nu stiu cat de normal sau anormal a fost totul, dar mie tipa aceea mi-a provocat un sictir impresionant.

  8. Ioana Stoian says:

    Am vazut si eu persoane de acelasi sex tinandu-se de mana pe strada si nu am gasit nimic de ras..am facut o impolitete de a intoarce capul, surprinsa fiind intr-un fel, dar mi-a placut de am vazut si nu m-a scarbit asa cum afirma altii ca li sa intamplat! Pana la urma urmei, acceptul nostru sau refuzul nostru nu are sa ii schimbe pe ei, oameni normali ca si noi, este un alt fel de a iubi iar daca se intampla, asta e minunat! E frumos sau mai bine zis corectat atunci cand o recunosti si ti-o asumi decat atunci cand te incarci negativ si devii homofob desi la natura ta de ,,barbat” iti permiti sa te culci cu altii pe bani nefiind o placere la mijloc! Tot homosexual vei fi si tu, chiar daca la bratul tau se va afisa o fata frumoasa sau mai multe! Se intampla, sunt cazuri foarte des intalnite si adevarate, a patit asta chiar o prietena de a mea, si-a surprins iubitul in pat cu un domn pe la 40 de ani venit in scopuri de business in capitala!Trist!

  9. Mircea Criveanu says:

    Mi-e teama ca societatea romaneasca mai are mult pana sa accepte libertatea in orice forma a ei, cu atat mai putin pe cea sexuala.
    Problema reala esta cea a acceptarii din punct de vedere legal a unei relatii de durata si a protectiei prin garantarea dreptului la mostenire a celui ramas in viata in urma decesului partenerului de viata.
    @Alex: drepturile sunt acceptate prin lege insa societatea si multi dintre oameni va dezaproba fatis inca, din pacate.

  10. Imc says:

    Suntem traditionalisti in multe aspecte ale vietii, aici, evident intrand si latura religioasa dar am fost inzestrati cu liberul arbitru si atunci ar trebui sa acceptam si sa respectam alegerile fiecaruia dintre noi.Insa, lucruri de genul acesta se intampla/s-au intamplat nu numai la noi ci si in alte tari, mult mai conservatorea.

  11. alex rusen says:

    inca traim si suntem condusi de o armata de oameni care vad precum calul.in prea putine tari aceasta lege a fost adoptata si in acele tari sunt putini cei care se plang ca nu le convine casatoria intre homosexuali.poate daca ar exista si la noi niste oameni mai rasariti la conducere si ar aproba acest lucru,oamenii s-ar obisnui,ce-i drept ar fi fortat la inceput,insa apoi ar face parte din normalitate…personal,nu am sunt homofob si am auzit si eu de ”incidentul” din Gaia si sincer m-a sacarbit si pe mine..Gaia este gay fiendly si sa vezi ceva de genul acolo,e normal,dar probabil ca una d-rele acelea erau ceva mai….

  12. Adrian says:

    @Alex R: Si ca tot ai adus vorba de politic… sa fim seriosi. oamenii acestia sunt ajunsi acolo printr-un vot al lor. Si nu tre sa exageram sa chinuie, cel putin financiar sa ajunga acolo, “la putere”. Ce interes ar avea unul ajuns la putere, care tine cu dintii de ea, pentru ca ii aduce diverse foloase (din diverse categorii, nu doar financiare, gen: statut social samd) sa aiba o initiativa legislativa de genul acceptarii de catre stat (nu si de popor) a casatoriilor intre persoanele de acelasi sex. Nu ar avea niciun interes pentru ca aceste persoane nu o sa mai ajunga la putere niciodata si nu se gandesc ca indiferent ca au un singur manadat, pot lasa o amprenta asupra istoriei. Si nu vor fi realesi pentru ca: 1. poporul i-ar respinge pentru o astfel de initiativa si 2. pentru ca opozantii (la nivel politic) ar avea grija ca cel cu initiativa sa fie etichetat de fiecare data in public pentru ce a propus. Si sa fim seriosi, societatea romaneasca in totalitatea ei, nu este pregatita sa accepte asa ceva. Singurul pas si oarecum curajos la vremea respectiva, odata cu modificarea constitutiei actuale, a fost facut de actualul presedinte, care a sustinut public scoaterea din text a incriminarii legaturilor homosexuale. Si asta nu este lauda, e doar o apreciere pentru un pas inainte.
    Eu cred ca pana la a ajunge sa fie legiferate astfel de casatorii, ne-am putea indrepta catre recunoasterea drepturilor unui cuplu, prin diverse “contracte”.
    Totusi, suntem departe… ca sa nu mai vorbim de acceptul adoptiei in randul homosexualilor…

  13. alex rusen says:

    societatea romaneasca nu numai ca este in urma cu mult,dar se afunda si mai tare in mlastina..si cu totii stim ce este aceea o mlastina..suntem cativa care venim cu propneri,cu idei,care vor sa lupte,insa intotdeauna te lovesti de ceva care este mai sus decat tine si atunci iti vine sa renunti..asta se intampla cu majoritatea oamenilor,de aia nu ajungem sa facem nimic,de aia nu se materializeaza nici un plan/vis si in consecinta o sa ramenm in continuare in mocirla asta!

    ca ai adus vorba de adoptie,vorbeam cu Laura aseara de treaba asta..motivul pt care nu se legalizeaza acest lucru,este pt ca cercetatorii spun ca un astfel de copil ar ramane traumatizat si ar deveni homofob sau homosexual..eu sunt de parere ca acel copil la un moment dat va putea discerne si realiza ceea ce ii place,ce vrea and so on…nu cred ca va fi influentat sub nicio forma,nu cred ca acele cupluri de femei/barbati le vor impune copiilor orientarea sexuala,sunt sigur ca le-ar arata ambele situatii si de fapt vor putea vedea ei insisi avand in vedere ca in ziua de azi sexualitatea nu mai este subiect tabu,o vezi la orice colt de strada,este totul foarte evident

  14. alexandra says:

    Avem dreptul de a alege cu cine ne vom tine de mana pe strada si ce facem in particular ne priveste in totalitate, atat timp cat nu deranjam pe nimeni. Poate mi se pare dizgratios sa vad doi barbati sarutandu-se intr-un club…dar la fel sau poate mai libidinos mi se pare un cuplu hetero care se da in spectacol. Totul tine de subtilitate si de decenta. Ma tin de mana cu mama si cu prietenele mele pe strada si ne pupam pe gura(in semn de prietenie…) si nu am remarcat pe nimeni care sa se uite urat la noi…intr-adevar nu am incercat niciodata sa acaparam atentia celor din jur.In plus intotdeauna ne-am dorit un best gay friend in gasca:) So…daca s-ar propune o lege pro gay nu cred ca ar fi prea multa lume impotriva :) pana la urma “Daca ii privam de acest drept asta nu inseamna ca ei se vor reorienta sexual.” Nu facem decat sa negam ca ar exista si astfel de cupluri si sa ne socam in continuare cand se manifesta in incercarea de a fi…EI!!!!

  15. Adrian says:

    @Alex R: Cat priveste primul paragraf din ultimul comentariu…. ma deprimi :p Iti dau dreptate in mare parte dar vreau sa contest un lucru: “o sa ramenm in continuare in mocirla asta”. Nu, nu sunt de acord. E mai degraba o lasitate aici… Nu este in regula deloc, ca noi, tinerii, sa spunem asta. Sau sa zicem: “asta este, n-am ce face”. Nu, nu vreau sa cred ca e adevarat. Sunt optimist in continuare ca lucrurile (despre oricare lucruri am vorbi) se pot schimba in tarisoara asta. Cat priveste adoptia… asta chiar e un subiect tabu. Orientarea sexuala a unui copil nu poate fi impusa! Cat despre cercetatori, am un mare respect pentru munca lor si nu cred ca poate contesta cineva asta, dar, serios acum, daca ei sustin ca un copil adoptat de un cuplu gay poate fi influentat catre o anumita orientare sexuala, atunci de ce exista copii gay in familii hetero? Fiind ironic acum, cercetatorii au spus ca peste cateva milioane de ani nu o sa mai avem soare. Ce ar trebui sa facem? ;)
    @Alexandra: Cuvantul “dizgratios” poate scoate la iveala o oarecare homofobie… Iti inteleg confortul pe care nu l-ai avea vazand doua persoane de acelasi sex sarutandu-se, dar ai alternativa de a nu privi. Deci, exista o alternativa pentru confort. Imi aduc aminte de un profesor care mi-a explicat la un moment dat ce inseamna “democratie” intr-o propozitie: “democratia exista atunci cand orice, face orice, oricand, oricum fara a incalca drepturile celui de lanaga el”. Cat despre legea “pro gay”… eu cred ca ar fi foarte multa lume impotriva :) )) Si stii de ce? Pentru ca opozantii de orice natura ai celor care ar propune asa ceva, ar mediatiza maxim efectul “negativ”.

  16. adsence says:

    I found your blog in Google few moments ago, and luckily, this is it I was looking for the last hours, thanks

  17. alex rusen says:

    stiu ca e vorba de lasitate..eu nu vreau sa ramanem asa,eu zilnic lupt sa iesim din mocirla,insa dupa cum observi nu prea ai cu cine!!!iti voi da cel mai banal exemplu,in care eu incerc sa schimb ceva:modul de exprimare al celor care presteaza servicii.personal ma deranjeaa f tare cand cineva de genu ma ia la “per tu”,nu conteaza varsta,experienta samd,conteaza ca eu te respect,ca modul meu de adresare este civilizat si ca tu prestezi ceva pt care eu platesc.in momentul in care cineva incalca aceste lucruri,eu atrag atentia si incerc sa explic cum este ok si din momentul asta ma lovesc de imbecilitate si de refuzul oamenilor de a pricepe,de a se educa,de a deschide ochii..ce este dureros este ca oamenii sunt intr-o continua stare de negare,de neacceptare…si atunci cum am putea iesi din mocirla,in conditiile in care nimeni nu face nimic sau prea putini fac ceva si nu se simte?!?!

  18. RADU says:

    marele pacat al romanului este “sa-l futa grija de ce face capra vecinului” (pardon pentru exprimare, insa asa e)…cred ca e cazul sa invatam sa ne uitam mai intai in propria ograda si dupa sa ne dam cu parerea despre modul in care ceilalti isi traiesc viata…atata vreme cat nu suntem afectati direct de stilul de viata al celor din jur nu vad de ce nu putem invata sa fim toleranti…in mare parte vina o are lipsa educatiei si informatiei, complacerea in stereotipuri si alinierea la turma, cu parere de rau consemn in concluzie lipsa unei coloane vertebrale…
    am generalizat ceea ce se intampla, cei care nu sunt in categoriile de mai sus sunt destul de isteti sa-si dea seama ca nu trebuie sa se simta lezati moral…
    asadar ROMANE … VEZI-TI DE ASCHIA DIN OCHIUL TAU … si nu mai judeca felul altora de a-si trai viata…

  19. I like reading articles and posts over the Internet, and I found your site and read your posts, I like here, so I bookmark your site, thank you for your posts.

  20. Carry says:

    Great write up, saved the site with hopes to read more!

Leave a Reply